Nu mai simţisem aşa ceva de când am văzut SAW 1, 2 şi 3. Am văzut o mulţime de filme de groază, însă de această fată mi-a fost din nou rău. Mai exact am avut acea senzaţie de greaţă,  de ameţeală, pe care mi-o cauzrază carnea tranşată pe viu.

Genialitatea lui Rob Zombie stă după mine în înregistrarea unor sunete extrem de reale în momentele de maximă tensiune ale filmului. Sunetul este atât de explicit încât nu ajunge să închizi ochii dacă ţi-e teamă. Este extrem de explicit şi te înfioară până la oase.

Filmul e bun, acţiunea e de nota 8, povestea prinde contur fantastic, iar deznodământul este incert. Însă, măcelul explicit rămâne punctul decisiv. Trebuie “să ai stomac” pentru a vedea acest film.