Teoretic, acest articol trebuia să se numească “Fuck Twilight” sau chiar mai rău, “Mă p*ş pe Twilight!”. Dacă am creat o confuzie, vă rog să îmi permiteți să îndrept lucrurile!
Poate și Miley Cyrus e o fată de treabă și o cântăreață desăvârșită, însă rolul de Hanna Montana m-a scârbit atât de rău, încât nu mai vreau să aud de ea niciodată! Efectiv m-am săturat de branduri media fabricate și pompate degeaba, care devin fenomene sociale peste noapte. Exact așa stau lucrurile si cu Twilight. La fel ca Harry Potter, a venit o tanti autoare care a rupt piața mondială cu niște cărți de o valoare artistică îndoielnică. Apoi s-a găsit cineva să facă filme și să creeze o industrie din Harry Potter și mai nou din Twilight Saga.
Efectiv mi s-a făcut silă de Pattinson și îmi era greață de marele erou gigolo-vampir de 2 lei vechi! Mi-a fost silă să merg la Remember Me, deși trailerul și sinopsisul m-au atras. Prietena mea m-a determinat să vedem filmul. Am intrat în sală cu sucul și cu o ofertă de internet de la Orange, o broșură pe care teoretic trebuia să o citesc ca să nu mă plictisesc pe parcursul filmului. Wrong!
După ce începutul m-a lăsat cam rece, din cauza prejucecăților, apoi m-am lăsat dus de val, iar pelicula m-a impresionat, m-a indignat și m-a făcut să stau cu dinții încleștați de durere pentru câteva minute bune. Remember Me mi se pare un film foarte bun, o poveste de colecție si o figură bună din partea actorului. Per ansamblu povestea, montajul si regia mi-au plăcut foarte mult, scenariul în schimb e răvășitor!
Vă invit la Hollywood Multiplex să vedeți Remember Me și să încercați să vă învingeți prejudecățile după aiureala aia de Twilight, ca să nu vorbesc mai urât, că nu se cade.
Și ca să vedeți cum imaginea filmului Remember Me este afectată de Twilight, vă prezint o poză făcută ieri, înainte de film, în toaleta din parcarea subterană a Lotus Center. Iată urmele sărutului pătimaș al unei pi*de proaste pe meșul cu reclama filmului Remember Me:
Mai jos aveți articolul publicat de mine în revista Zile și Nopți, ediția de Oradea, înainte să văd filmul:
Remember me. Aminteşte-ţi de Robert Pattinson.
Actorul care a frânt inimile femeilor revine într-o nouă poveste de amor. Un tip rebel care crede că orice ai face în viaţă e neînsemnat, îşi urăşte tatăl după dispariţia fulgerătoare a mamei sale. Totul se schimbă însă după ce o cunoaşte cât se poate de ciudat pe Ally.
Rebelul Tyler de altă dată începe să simtă că trăieşte cu adevărat, se simte un om nou, are idei şi vede o perspectivă pentru viaţa lui. Toate acestea numai şi numai în prezenţa lui Ally. Iubirea adevărată începe să prindă contur, iar viaţa lor împreună pare un vis frumos însă plin de obstacole. Primul? Chiar tatăl ei! Asta pentru că circumstanţele în care s-au cunoscut încep acum să le ameninţe relaţia.
“Aminteşte-ţi de mine” este o bună lecţie de viaţă pentru tinerii adolescenţi care iubesc cu foc şi se lasă orbiţi de puterea dragostei. În acelaşi timp este un bun prilej de a reamintire pentru cei care au uitat să iubească, fiind copleşiţi de problemele cotidiene. În 113 minute rememorăm puterea dragostei şi importanţa aprecierii vieţii prin pasiune şi respect pentru fiecare clipă frumoasă.
Mie unul mi s-a urât cu Twilight Saga, dar promit să văd “Remember me”, pur şi simplu pentru că merită şi simt că are să-mi cadă bine o poveste siropoasă, agitată şi cu substanţă.
Loading ...
E un film extraordinar…de fapt, e mai mult decat un film.E o lectie de viata!Te indeamna sa pretuiesti oamenii din jurul tau pana cand nu e prea tarziu!
Despre film nu comentez caci nu l-am vazut, inca. Ma leg doar de actor si de imaginea cu urmele de ruj lasate de vreo”horny pitzi”. Pattinson mie sincer nu-mi place din mai multe motive: unul la mana mi se pare ca filmele in care joaca se invart in jurul aspectului de pustan inocent si el profita din plin de acest lucru.
N-am vazut “Twilight”, tocmai pt ca era excesiv mediatizat si avea un subiect neinteresant pt mine, insa tind sa cred ca 9 din 10 persoane care l-au vazut au mers datorita acestui Cassanova update-at la secolul XI al pustoaicelor de azi. Ce sa-i faci? Asta se vinde.
Nu contest faptul ca “Remember me” ar putea fi un film bun, insa sunt ferm convinsa ca si aici motivul pt care sala e plina de pustoaice infocate e din cauza actorului si nu din cauza interesului pt subiect. E pacat ca in ziua de azi chiar si vizionarea unui film se invarte in jurul unei imagini.