În zi de luni, 15 iunie, am trecut peste examenul de licență. Mă laud cu asta pentru că că am vazut in aceasta treapă a vieții o provocare de neînfruntat. Inițial vroiam să duc în paralel serviciul și licența, convins fiind că așa cum am trecut peste serviciu, sesiune și școala de șoferi cu bine, așa am să trec și peste licență. În prag de examen, mai precis cu 3 săptămâni înainte am realizat însă că lucrurile stau cu totul altfel, și vorbind cu colega mea Alecsandra am decis să-mi iau 11 zile de concediu. Zis și făcut. Am aplicat cererea și m-am văzut liber ca pasărea cerului și în același timp mai aservit ca un miner legat de picioare într-o galerie din care oxigenul dispărea tot mai repede, pe măsură ce clipele se scurgeau. Am început să învăț cu avânt și apoi am înțeles că e nevoie de altceva și că întreaga mea strategie are să se schimbe. Până la urmă, am ajuns să citesc ultimele fraze duminică pe la ora 2 AM și să repet Imperativul lui Kant înainte să intru în sala de examen.

A fost stresant, a fost dur, a fost un examen din toate punctele de vedere. Și dacă a fost un examen atunci trebuia să fi fost și o treaptă inițiatică. Ei bine, spre surprinderea mea, chiar așa a fost și sunt extrem de încântat de asta. Da, îmi pare bine că am dat licența. Nu pot să spun ca am scăpat, ci că mi-a facut plăcere!

• Articolul anterior: Respect pentru Cosmote!
• Articolul urmator: HP LaserJet 1018 – o imprimantă de nota 10!