Aceasta este o adevărată întrebare existenţială aş putea spune. Dar, săspunsul e mai simplu decât vă imaginaţi. La baza acestei reuşite stă dictonul “dezbină şi cucereşte”. De când e lunea Apple oferă sistemul său de operare exclusiv pe hardware-ul său. Cum se întâmplă în cazul Mac-urilor, la fel se petrec lucrurile şi când vine vorba de iOS, adică iPhone, iPad Touch şi iPad. Sistemul de operare este unitar, unic şi disponibil exclusiv pe hardware-ul produs de Apple. Asta înseamnă că cei care îl aleg joacă exact cum cântă americanii cu mărul muşcat şi nu au nici cea mai mică şansă de a-şi costumiza sistemul de operare de pe telefoane. Nici aplicaţiile nu pot face chiar ce vor, decât în limitele stabilite de Apple. În plus, multe aplicaţii Android gratuite, sunt pe bani în Appstore-ul Apple.

Dacă în cazul Apple, cercul este unul închis, ceea ce l-a făcut până acum unul exclusivist (dacă ai iPhone eşti membrul unei comunităţi selecte, de parcă ar fi un fel de masonerie), în cazul Android, Google a lăsat uşa deschisă pentru toată lumea. Android este open, ceea ce le-a dat posibilitatea developerilor să stoarcă tot ce este mai bun din aplicaţiile lor. În plus, producătorii de hardware au avut mână libera, la fel ca operatorii. Astfel, cu toate că la început a bătut palma cu HTC pentru construirea lui Google G1 şi mai târziu a lui Nexus One, gigantul internetului a semnat apoi contracte cu Samsung şi Motorola. Apoi au apărut LG, Hawei şi mulţi alţii. Concret, Google a ales să ofere posibilitatea oricărui producător care respectă standardele sistemului de operare să îl folosească. Aşa, Android-ul a devenit popular ajungând atât în buzunarele fanilor HTC, Samsung, LG, Motorola, SonyEricsson şi nu numai. Indiferent ce brand preferai înainte de apariţia Android-ului, ai avut de unde alege un gadget de-al casei, cu un Android împachetat special pentru tine. Aici e punctul unde NOKIA a pierdut bătălia. Să fim serioşi, NOKIA cu Android ar fi fost un colos de neatins, un deal care ar fi pus celor de la Apple bocancul pe gât. Însă, trufia finlandezilor i-a costat dărâmarea mitului NOKIA, scăderile imense ale vânzărilor, pierderile uriaşe şi în 2012 îi va costa chiar titlul de lider mondial în telefonie mobilă (care va fi cucerit de Samsung). Google a permis mai multor producători să nu mai investească în OS şi astfel aceştia s-au concentrat pe hardware, ceea ce a adus câştiguri de ambele părţi. Astfel, Google a asigurat un sistem de operare puternic şi fiabil iar producătorii au creat adevărate gadgeturi high-tech cu performanţe şi specificaţii demne de secolul vitezei. Astfel, comunicarea a atins noi cote. În plus, ceea ce la început s-a numit fragmentarea Android, conisderată atunci o pierdere în faţa cetăţii închise de Apple cu al său iOS de neatins, acum s-a dovedit a fi un succes. Aşa cum HTC a creat Sense, Samsung a creat TouchWiz, alţi operatori şi producători şi-au costumizat interfeţele Android-ului iar astfel au oferit experienţe noi, funcţii noi. Ceea ce poate Google a uitat afară sau nu a reuşit să pună la punct la timp, au reuşit producătorii să ofere. Astfel, chiar dacă spre exemplu doar HTC s-a gândit pentru prima dacă la un social hub sau un news reader integrat, aceste funcţii au existat pentru prima dată pe Android, iar implicarea liberă a producătorilor în completarea dezvoltării platformei nu a adus decât câştiguri Android-ului.

O altă teorie este cea legată de accesibilitatea device-urilor şi în acest caz vorbim despre penetrabilitatea la nivelul diverselor clase sociale. Apple vinde iOS doar pe iPhone, un device premium, exctem de scump. Android-ul se găseşte atât pe telefaone premium sau midlevel, cât şi pe gadgeturi ieftine costumizate de operatori şi vândute la preţuri foarte accesibile oricui. E clar faptul că un Orange Stokholm sau un Galaxy Mini nu vor putea elibera întreg potenţialul sistemului de operare Android, aşa cum o face Galaxy SII sau HTC Sensation, dar targetul a fost atins. Atât cei bogaţi cât şi cei săraci, atât cei pretenţioşi cât şi cei modeşti folosesc acum Android, iar iOS se nişează tot mai mult.

Aşa, Google a mizat pe “dezbină şi cucereşte”, o filozofie total opusă celei abordate de Apple şi a câştigat dominaţia la nivel global, alături de cel mai bun jucător. Selecţia a fost oaecum naturală, Samsung având cele mai bune soluţii şi resurse hardware, motiv pentru care Google a ales să dezvolte Nesus S şi Galaxy nexus alături de Samsung, în detrimentul parteneriatului cu HTC. Această alegere ar putea sta şi la baza declinului HTC, care a înregistrat scăderi drastice ale vânzorilor în condiţiile în care cota de piaţă Samsung creşte uimitor de rapid.